Psihologia şpăgii

Constatând rezultatele momentane ale poll-ului din dreapta (pe care vă rog să nu il treceţi cu vederea) m-am hotărât să scriu câte ceva despre marele cancer al societăţii româneşti, şpaga. În literatura de specialitate (bloguri, ziare) conceptul de şpagă este întâlnit sub diverse forme (mită, bacşiş, ciubuc, paşalâc. ciumbuşluc, caş, caşcaval, cash, urda, telemea, lapte, kefir, parmezan, verde, alb, roşu, şi cel mai important: etc.). Opinia mea este că nu şpaga este problema fundamentală, ci perpetuarea ei. Problema este percepţia românilor despre şpagă şi anume ca o condiţie sine qua non a reuşitei în societate. Am comparat fenomenul corupţiei cu o formă de cancer pentru că acest fenomen poate ajunge să cuprindă întreg ansamblul social românesc. Nu zic că alte state nu înregistrează cazuri de corupţie, dar acestea in general nu influenţează direct cetăţeanul.
Putem clasifica fenomenul corupţiei în doua tipuri: la nivel înalt (mita) şi la nivel jos (şpaga), în funcţie de scop, suma de bani dată ca mită şi prejudiciul adus statului. Opinia mea este că în toate statele se înregistrează acte de corupţie la nivel înalt (prejudicii mari aduse la nivelul bugetului statului). Unde exista interese, si capitalismul exacerbează interesele, acolo exista corupţie. Interesele unde intervine mita sunt în general cele fianciare şi care ţin de justiţie (plecând de la o faptă care implică manevre financiare gen spălare de bani, deturnare de fonduri, evaziune fiscala, bagat în buzunar, fugit cu banii de la Caritas, mers cu benzina luată din bani publici la munte şi la mare, ş.a.m.d.). Nu vreau să susţin regimurile socialiste, dar ori nu m-am documentat destul, ori nu văd în ce circumstanţe s-ar da mită la nivel înalt, ori nu s-a dezvăluit vreun fenomen major după 89. Cert este că din punct de vedere logic, capitalismul pune bani grei în mainile unora, şi aceştia devin din ce în ce mai dispuşi să apere acei bani (şi să facă mai mulţi) pe căi mai mult sau mai puţin la limita legii. Pot să vă asigur că darea de mită nu a apărut la noi.
O altă poveste apare când discutăm despre corupţia la nivel jos (unde se aduc prejudicii mici statului sau nu de aduc deloc). Este numită la nivel jos pentru că influenţează direct bugetul cetăţeanului, la modul că îi dispar bani din buzunar când trece pe la spital, pe la primărie, când se mai întâlneşte cu poliţaiu, etc. Ca să nu zic că nu m-am documentat deloc, l-am întrebat pe colegul meu de cameră* dacă în SUA se dă şpagă la poliţişti. A zis că nu e voie, poate să iasă foarte urât la tentativă, că de acceptat clar nu o să accepte. La noi, în România, e altă poveste.
Unele forme de şpăguială sunt utile pentru ambele părţi care pun mâna pe ban. Spre exemplu la tren: e convenabil să dai la naş şi pentru călător şi pentru naş. Cine pierde? păi a treia parte care nu pune direct mâna pe ban: CFR (deci statul). Aceeaşi situaţie şi la şpaga pentru evitarea amenzilor contravenţionale (care oricum este o prostie: mai bine nu plăteşti amenda şi nu se întâmplă nimic). De fapt toate formele de şpagă sunt bune pentru partea care primeşte. Dar ce facem cu banii care îi dam la medic şi la funcţionarii publici. Aceia sunt bani daţi pentru ca receptorul şă îşi facă meseria. De fapt şi medicul este un fel de funcţionar public, pentru că mă voi referi aici la medicii din sistemul public de sănătate.
Cică românii dau bani la doctor ca să fie trataţi bine la operaţii. Atenţie! nu am zis "să fie trataţi mai bine". Deci românii cred că daca nu dau şpagă, doctorul o să facă voit o treabă proastă. Nimic mai fals, şi argumentul este simplu: la doctor se dau banii după intervenţie. Deci românul poate scăpa foarte uşor fără să dea bani. Merge la operaţie şi pleacă. Ce poate să faca doctorul? Nimic. Să nu mai amintesc că se da spagă separat la asistente şi la anestezist. Deci cum pot românii să creadă că dând şpagă vor primi un tratament mai bun? Mai mult, din moment ce cred în principiul acesta, de ce nu se duc direct la o clinică privată, unde nu plăteşte Casa de Asigurări, ci direct pacientul, acesta beneficiind implicit de condiţii mai bune. Problema nu este că azi se dă şpagă la spital, ci că şpaga o sa se dea şi mâine şi răspoimâine, pentru că este perpetuată de unele mentalităţi.
Cât despre sisteme, cred că cel comunist a văzut mai multă corupţie la nivel jos decât cel capitalist. De ce? păi dacă economia capitalistă pute banii în mana unor oameni, comunismul pune gestionarea resurselor în mainile unor oameni. Spre exemplu nişte bani să îţi păstreze doamna Marieta de la carmangerie nişte carne bună. De aceea statele care sunt acum în tranziţie (pentru că tranziţia României nu s-a încheiat cu intrarea în UE) au mari probleme legate de corupţie, pe ambele nivele.

*colegul meu a locuit un an în SUA