Circ

Ia să vedem ce înseamna, şi mai exact la ce este bun circul ăsta de la televizor. Pentru început prin circ de la televizor înţeleg toate scandalurile care au început cam de la cel cu Monica Iacob Riţi. Ce se întâmplă: candidaţii noştri de top, mai precis primii doi (fără Crin Antonescu) nu au alt domeniu în care să se combată decât la capitolul care are şmenuri, cine a furat, cine a încalcat, cine are frate pus bine, cine s-a dus la sărbătoarea mai mare sau mai importantă, etc. Bine, nu că nu au alt domeniu de competiţie, dar este mult mai complicat să discute pe platforme politice la nivel doctrinar decât să se arate cu degetul reciproc. Obiceiul ăsta ne-a rămas din anii 90, dar este foarte bine că, dupa 20 de ani, avem un început de schimbare: Crin Antonescu încearcă să stea la distanţă de aruncatul cu noroi. Scandalurile acestea care duduie la televizor ziua şi noaptea în reluare au rolul aparent de a denigra un candidat sau altul, pentru că am constatat că indiferent de natura scandalului, de oamenii implicati şi de domeniul acestora, întotdeauna este învinuit fie Traian Băsescu, fie Mircea Geoana. Nimeni nu scapa nici un prilej de a se pişa pe un candidat, pentru că în felul acesta îi pun beţe în roate. De fapt, şi ajung la ideea mea de bază, tot ce se realizează cu circurile este absenteism din ce în ce mai mare.
Ce se întamplă când poporul află, în campania electorală, cât s-a furat şi câte afaceri murdare s-au făcut în ultimii 5 ani? Oamenii nu mai votează. Se enervează şi nu mai votează, pentru că fac asta de 20 de ani şi au aparentul sentiment că degeaba au făcut-o. Elena Udrea a avut un discurs de 10 minute în faţa Parlamentului, înainte să apară comisia de anchetă. Din acele 10 minute, 2 minute le-a folosit în apărarea ei în restul de 8 a încercat să facă nişte dezvăluiri foarte importante despre fosta guvernare liberală, chipurile că s-a furat de la poştă cu maşinile, mă rog, toate dezvăluirile de genul sună la fel. Am susţinut şi încă cred că fosta guvernare a fost bună pentru România. Nu sunt deranjat de faptul că, vezi doamne, a dat Udrea în vileag toate furtişagurile. Mă deranjează că această curcă vorbeşte doar când e acuzată şi că dezgroapă morţi care nu au nici cea mai vagă legătură cu cazul ei. Nu serios, în alea 8 minute a vorbit despre lucruri care s-au întamplat cu 1-2 ani în urmă, iar scandalul ei are la bază nush ce fapte despre care ştiu sigur că s-au întamplat anul acesta. Chiar nu ştiu ce anume a făcut Udrea, sau de ce anume e acuzată, dar asta pentru că sincer nu mă interesează. Nu contează ca a furat scutere sau perdele, că a furat cu complici sau fără, ca a făcut trafic de influentă sau a aranjat o licitaţie. Contează doar că e acuzată că a încălcat legea. Şi când a auzit că e acuzată a sărit ca arsă. Asta nu indică decât că vrea cu disperare să arunce atenţia de pe ea. Ce zic oamenii, electoratul când văd că doar în campanie electorală află şi ei ce s-a petrecut în ultima perioadă, şi află asta doar cu prilejul războiului de replici dintre politicieni. Acest război de replici nu poate genera altceva mai mult decât absenteism, pentru că oamenii îşi bagă picioarele şi nu se mai duc la vot. Apare la nivelul societăţii ideea că toţi mint şi fură şi nu au cui da votul. De fapt, în principal electoratul are dreptate. Avem nevoie de o evoluţie, o remaniere a clasei politice, şi pentru că aceasta nu s-a produs în condiţii bune de la sine, rămâne măsura extremă: neparticiparea la vot. Remanierea trebuie să facă din politician exact ceea ce spune numele: un om interesat strict de chestiunile politice. Trebuie să recunosc faptul că Antonescu este cel mai aproape de "politicianul nou" strict din acest punct de vedere. Oamenii care orchestrează aceste scandaluri se gândesc că un scandal care îl are în mijloc pe Geoană îi va restrânge baza electorală. Pe bună dreptate, aşa se întamplă, dar ce facem cu electoratul care nu îl va mai vota pe Geoană, în urma scandalului. Acesta va deveni absent, deci scandalurile sunt gândite prost din start. Gânditorii acestora nu îşi pun problema atragerii electoratului către un candidat, niciodata nu şi-au pus-o, şi de aia avem prezenţa asta scăzută. Aceste scandaluri contribuie, în proporţie covârşitoare, şi la acel sentiment de neîncredere în clasa politică, despre care am mai vorbit.

Iar nazisti ma?

Bă ce dracu se întampla cu unii de o iau pe ulei grav de tot? Ştiu că au apărut combinaţiile alea de droguri legale, da nu mă asteptam să stie Mazăre să ruleze şi să meargă spart la o defilare de moda. Da domnule, este oficial: Radu Mazăre este nazist :)) (scuzati-mi semnele moderne). Şi din moment ce şi fiul lui poartă uniformă, probabil se trage dintr-o familie cu puternice tradiţii de extremă dreapta. Îi filează o lampă mai puternic şi evident ca niciodată. Si uite cat e de prost. Deci asta este pentru cei care au zis că vor distracţie (votând in dreapta post-ului). Cica nu e nazist, e doar un "ofiţer în armata germana, în Wehrmacht". Adică nu ofiţer în orice armată germană, ci în aia care a funcţionat între 1935 şi 1945. În nici un caz nu se referea la aia a lui Hiter, deci în nici un caz una mânată de ideologia nazista. Cum zicea, nu nazist, ci Wehrmacht. Aute şi ce tehnica are vulpoiul, încearcă să ne bage în ceaţă. Cică s-a inspirat dintr-un film, de parca acolo o fi văzut prima oara o uniforma de soldat nazist. Fie e foarte îndrazneţ şi înzestrat cu un sarcasm de invidiat - tehnic imposibil, fie e foarte prost - probabil. Nazzăr fiind până în măduva spinării, nu a putut da jos şi zvastica de pe curea după ce a scos-o, înainte să urce pe scenă, pe aia de pe şapca. Oricum din respect pentru ideologia care îi dă forţa zilnică a decis să păstreze vulturul şi restul simbolurilor. Şi partea cea mai proasta e ca e primar (PSD PSD PSD). Un primar român nu ştie nimic despre fascism în afara de faptul că e rau. Singurul Antonescu despre care a auzit e ala pe care trebuie să-l injure. Şi partidul lui are tupeul să îl facă chiulangiu pe Antonescu, că nu dădea prin Parlament (sportul momentului), nevăzând că au un membru destul de influent care a fost mai chiulangiu ca Elena Ceauşescu.
Morala: Centrul pentru Combaterea Antisemitismului (avem unul) a făcut o sesizare împotriva lui Radu Mazăre la Procurorul General al României, pentru afişare de simboluri aparţinând extremei dreapta. Aceste acte (pe care Radu Mazăre le-a săvârşit şi recunoscut ostentativ) se pedepsesc cu ÎNCHISOARE de la 6 luni la 5 ani. Cine stă la închisoare? Numa proştii stă la răcoare, smecherii oricum face ce vrea, şi Mazăre e prea smecher de prea mult timp.

Neîncrederea în politică (partea I)

Am decis să pun pe hartie (ma rog.. pe blog) câteva opinii cu privire la cauzele neîncrederii pe care o manifestă românii cu privire la clasa politică, dar şi la act în sine. Pentru început vreau să fac înţeles că nu iau partea celor care nu au nici o treabă cu Parlamentul sau cu vreo instituţie a statului. Nu dezmint în nici un fel incompetenţa, prostia, corupţia, traficul de influenţă, tunurile, afacerile murdare şi licitaţiile aranjate. Nu sunt însă de acord cu generalizarea faptului că în politică se fură, nimeni nu face nimic, fiecare e pentru el şi aşa va fi pentru totdeauna în România.
Îmi pare rău dar principalul actor vinovat pentru starea actuală a neîncrederii este presa, în special cea gen (ceea ce poate era odată) revista România Mare (săptămânalul absolut independent care afisează posterul electoral al PRM), emisiunea lui Mircea Badea, OTV, etc.

Mircea Badea nu face revista presei. Tudor Popescu l-a acuzat, pe bună dreptate, că îndoctrinează, manipulează, şi că nu e conştient de asta. Atenţie: dacă cineva nu are un scop bine determinat, si vine cu faze gen "eu deschid ochii oamenilor", asta nu înseamnă că acel cineva nu manipulează. O ba da, Mircea Badea nu a lăudat niciodată pe cineva. MB nu a prezentat niciodată un lucru pozitiv, nici măcar nu a prezentat un aspect pozitiv al unui lucru în mare negativ. Nuanţele de gri sunt fie mai negre fie mai albe. Badea vede doar negrul. Un jurnalist adevărat ar trebui să fie imparţial, şi să prezinte lucrurile pe toate feţele. Cristian Tudor Popescu, spre exemplu, ştie să dea cezarului ce e al cezarului, şi asta îi dă notorietatea de care se bucură. Acesta este în stare să spună că un lucru este prost, dar are şi părţi pozitive, oricât de mici ar fi ele. Badea în schimb ridiculizează, ironizează la extrem unele fapte dar întotdeauna din perspectiva negativă. Sunt conştient, şă ştiţi, că oamenii au libertatea de exprimare. Totuşi nu am auzit la Badea o critică solidă a regimului în ansamblu, ci doar scandaluri, şmenuri şi smecherii. Acum ştiu că o sa îmi sară lumea în cap cu ideea că Badea nu e jurnalist. OK, de acord, dar publicul larg nu ştie asta. Degeaba se bate cu pumnul în piept, când tot ce face este să preia articolele din ziare şi să le comenteze, uneori din altă perspectivă faţă de cea a autorului articolului. De fapt el nu comentează articolul în sine, ci subiectul despre care articolul vorbeşte, ignorând practic textul şi implicit poziţia jurnalistului. Asta îl face, cred eu, un jurnalist mascat.
Mass media privată este, fără îndoială o fabrică de bani. La o conferinţă, Dan Diaconescu a spus că Elodia i-a adus nu ştiu câte milioane de dolari. Emisiunea sa are cel mai mare rating din România. Asta pentru că Dan Diaconescu se axează pe populism. Dă maselor exact ceea ce vor. Această democraţie mediatică are la bază, în România, cele trei S-uri: Sex, Sânge, Scandal, în teoria băieţilor de la jurnalism. Tabloidul oferă circul. Cum pâinea devine din ce în ce mai puţină, circul umple spaţiile goale, de aici ratingul imens. Probabil un neamţ tipic ar fi scârbit de teme gen când e cutremurul sau Ciumac. Asta nu pentru că nemţii sunt deştepţi, dar pentru că au mai multă pâine. Scandalurile din sfera politică fac deliciul consumatorilor. Raţiunea ne spune că oamenii preferă un articol negativ la adresa unui fapt/politician/program/declaraţie/acţiune în detrimentul unuia pozitiv. De aceea laudele sunt foarte rare. Dacă cineva crede că nu există şi lucruri laudabile cu privire politica Românească post comunistă, atunci acela crede că din 90 încoace ţara a mers într-o direcţie proastă, fie a stagnat (citiţi articolul meu legat de greaua moştenire a guvernelor. Să fim totuşi seriosi. Rareori găsim un jurnalist obiectiv.

Altă idee proastă este că România e ţara tuturor posibilităţilor. Un american ar spune "iauzi..". Da... în România, ca şi în restul statelor cât de cât democratice, ai toate posibilităţile cât timp nu îngrădeşti libertatea celuilalt. De fapt expresia respectivă vine pe linie negativă, adică în România faci ce vrei că nu e nimeni să îţi dea la ţurloaie. Asta pentru că presa românească e foarte săracă în informaţii externe, în special în scandaluri. În general presa prezintă doar scandalurile imense din străinătate, dar noi nu avem, spre exemplu, un canal media solid care să ne prezinte informaţii externe, gen BBC World. Românii ar înţelege că Băsescu e mic copil pe lângă, să zicem Silvio Berlusconi (acuzat de corupţie, evaziune fiscală, legături cu mafia). Dacă toţi ar şti de Watergate, probabil o bătaie electorală ar fi dată uitării în 2-3 zile. Ce Udrea şi Băsescu, să vezi Clinton şi Lewinski.
În concluzie ajungem la ideea că pe măsură ce unii oameni s-au trezit din buimăceala primei jumătăţi a anilor 90, presa a rămas tot la stadiul de scandaluri politice şi critici ale oamenilor, rareori ale regimului. Câţi jurnalişti au concluzionat faptul că Băsescu este un jucător pentru că regimul mixt îi permite? Foarte puţini. Câţi l-au criticat pentru faptul că se implică prea mult? Să nu uităm că Iliescu era criticat pentru că nu se implica destul.

Ridicarea lui Becali

Mare problema în societate.
Cum adică bă, lu Becali i se fură maşina şi tot el e ridicat de mascaţi (de fapt el a condus un mascat la poliţie, că a vrut să meargă cu maşina personală şi a fost nevoie de un poliţai şă stea pe scaunul din dreapta să nu care cumva să dea Becali bir cu fugiţii). Interesantă este chestiunea mulţimii. Românaşii erau tare furioşi pe poliţie, că de ce îl iau că e nevinovat.
Deci chestiunea e asa: niste hoţomani i-au furat maşina lu Becali. Becali nu a făcut plangere la poliţie, că nu e eficient şi nu rezolvă nimic, şi a ales să-şi facă singur dreptate (contract social? :)). Becali a folosit terenul în avantajul său, fiind antrenat de mic să observe toate zonele strategice din Pipera în cazul unui atac de gherilă. După ceva timp eforturile candidatului la Palatul Cotroceni au dat roade: hoţii au sosit pe tavă. Atunci, Becali a hotărât că respectivii hoţi de cai să fie pedepsiţi, că şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu, păcătoşi spurcaţi atinşi de satana din Stefan cel Mare, etc. I-a închis pe oţi, le-a dat o scatoalcă, două că au îndrăznit să umbe la maşina boierului şi i-a forţat să declare că au furat, deci implicit au "poftit la maşina aproapelui", încălcând porunca a VIII-a şi a X-a din Decalogul lui Moise şi Codul Penal. Declaraţiile nu le-a dus la Poliţie, din moment ce nu a dus nici hoţii la Poliţie să declare acolo, aşa cum ar face oricine într-un stat de drept, civilizat. Aici nu iau apărarea Poliţiei, care oricum nu ar fi rezolvat nimic pentru a găsi hoţii, dar din moment ce Becali a găsit suspecţii trebuia să predea ancheta organelor calificate pentru aşa ceva. Scandalul actual nu este cauzat de niste dubioşi care au dat cu jula unde nu trebuia, ci de faptul că Becali a întemniţat niste infideli.
Că şi-a făcut singur dreptate e un lucru, dar nu poţi să faci asta încălcând drepturile altcuiva, decât daca ai legitimitate pentru asta. Becali e rupt din România secolului XVII, unde fiecare boier avea dreptul să facă ce doreşte cu cei care l-au deranjat. Mi se pare normal să fie cercetat pentru privare de libertate. Până şi el a recunoscut* că oamenii săi "i-au smotocit puţin" pe hoţi. Deci legea trebuie respectată indiferent de circumstanţe. Becali vrea să transpună autoapărarea legitimă la cazuri de furt ceea ce nu este admisibil. Oamenii care au fost in faţa casei şi l-au susţinut fie sunt becalizaţi, fie nu au nici cea mai mică fărâmă de noţiune asupra legilor. Bine într-un fel Becali stă mai bine decât hoţii pentru că el e curat în ochii domnului: hoţii au încălcat legislaţia românească şi 20% din cele zece porunci, pe când boieru a încălcat doar legislaţia, care oricum e făcută de păcătoşi, arabi, fascişti şi draci; important e cât de curat esti în ochii domnului.
Şi ne mai întrebăm de ce merge ţara prost.

*8:45 -Într-o intervenţie telefonică pentru RTV, Becali recunoaşte că oamenii săi "i-au smotocit puţin" pe hoţi. (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/845811/Becali-in-fata-judecatorilor-VIDEO/)

Câţi ani?

Da, este altă opinie cu privire la cât de multe ştiu românii despre politică. Unii au impresia că parlamentarii nu trebuie să se certe între ei (nu mă refer aici la disputele cu caracter personal, chiar daca acestea pot emana din dezbaterile parlamentare). "Până la urmă ce tot atâta palavrageală?" ar spune Average Ion. Românii aparent nu înţeleg ideea fundamentală a consensului în democraţie (în schimb îşi permit replici de genul "V-a prostit democraţia"). Asta vine ca o continuare a tradiţiei noastre ca popor, popor care, dupa vremea Renaşterii (în Europa de vest, că noi trăiam ca în evul mediu timpuriu), a avut întotdeauna fie o entitate politică de care asculta, fie un model bine definit pe care trebuia sau era forţată să îl imite cât putea de bine (imperiul Otomat, Europa de Vest, URSS, UE). Opinia mea este că libertatea nu este pentru toata lumea; unii chiar nu realizează cât de nedemocratic gandesc.
Spre exemplu, am auzit involuntar în minunatul troleu 69 o replică cu privire la parlamentari: "Ce tot atâtea partide, ca ele nu ştiu decât să se certe". Vina este şi a fostului regim, care a încercat nu numai distrugerea oricăror viziuni democratice pe care le aveam ca naţie, dar a şi împiedicat renaşterea lor în perioada hegemoniei comuniste. Neagu Djuvara a spus că atunci când s-a întors în România (anii 90) a găsit altă naţie. Din moment ce după 20 de ani de democraţie aud afirmaţii atât de deplasate, singura concluzie aparentă este că fostul regim a fost extraordinar de puternic în educarea populaţiei. Dar nu cumva a trecut cam mult timp de la căderea lui? Păi au trecut 20 de ani, iar regimul comunist a durat 41 de ani. Din moment ce românii încă nu înţeleg baza democraţiei, este absurd să predindem că au noţiuni cu privire la tipul regimului politic românesc.
Este clar că majoritatea românilor nu posedă noţiuni cu privire la sistemul de separaţie a puterilor "supt" care trăiesc. Asta s-a văzut cel mai clar la episodul suspendării lui Traian Băsescu. Amintiţi-vă că unii pe la televizor spuneau "eu nu înţeleg ce atâta scandal, e o procedură perfect constituţională". Deci avem persoane care se miră de faptul că se crează circ dintr-o procedura în primul rând legală şi în al doilea rând normală. Vedeţi voi, românii au rămas cu ideea aia veche cum că preşedintele chiar e "şeful" statului, adică el e cel mai şmecher şi nimeni nu îl trage de perciuni. Aici nu îndrăsnesc că afirm că poporul român nu cunoaşte noţiunea de suveranitate populară, pentru că totuşi a trăit atâta timp în Republica Populară Română, a auzit foarte des "Ceauşescu şi poporul", ş.a.m.d. :).
O altă problemă la români sună cam aşa: "Ce fac, dom'le, Băsescu şi (cu) Boc la Cotroceni?". Românii nu înţeleg că preşedintele trebuie să acţioneze ca un arbitru între puteri şi între partide, mediind eventualele conflicte. Dacă preşedintele este unul pasiv, măi dragă române, nu îţi convine că cica ia salar şi nu prestează. Însă dacă şeful statului este activ şi se implică în guvernare, românul crede că este "sforarul ţării" sau mafiot.
În concluzie, această opinie generală nu poate fi generalizată, şi sunt conştient că unele aspecte nu se pot aplica nici măcar unui sfert din populaţia ţării, dar sunt de părere că însuşi existenţa ideii trebuie să ne dea de gândit.