10 martie 2009

Câţi ani?

Da, este altă opinie cu privire la cât de multe ştiu românii despre politică. Unii au impresia că parlamentarii nu trebuie să se certe între ei (nu mă refer aici la disputele cu caracter personal, chiar daca acestea pot emana din dezbaterile parlamentare). "Până la urmă ce tot atâta palavrageală?" ar spune Average Ion. Românii aparent nu înţeleg ideea fundamentală a consensului în democraţie (în schimb îşi permit replici de genul "V-a prostit democraţia"). Asta vine ca o continuare a tradiţiei noastre ca popor, popor care, dupa vremea Renaşterii (în Europa de vest, că noi trăiam ca în evul mediu timpuriu), a avut întotdeauna fie o entitate politică de care asculta, fie un model bine definit pe care trebuia sau era forţată să îl imite cât putea de bine (imperiul Otomat, Europa de Vest, URSS, UE). Opinia mea este că libertatea nu este pentru toata lumea; unii chiar nu realizează cât de nedemocratic gandesc.
Spre exemplu, am auzit involuntar în minunatul troleu 69 o replică cu privire la parlamentari: "Ce tot atâtea partide, ca ele nu ştiu decât să se certe". Vina este şi a fostului regim, care a încercat nu numai distrugerea oricăror viziuni democratice pe care le aveam ca naţie, dar a şi împiedicat renaşterea lor în perioada hegemoniei comuniste. Neagu Djuvara a spus că atunci când s-a întors în România (anii 90) a găsit altă naţie. Din moment ce după 20 de ani de democraţie aud afirmaţii atât de deplasate, singura concluzie aparentă este că fostul regim a fost extraordinar de puternic în educarea populaţiei. Dar nu cumva a trecut cam mult timp de la căderea lui? Păi au trecut 20 de ani, iar regimul comunist a durat 41 de ani. Din moment ce românii încă nu înţeleg baza democraţiei, este absurd să predindem că au noţiuni cu privire la tipul regimului politic românesc.
Este clar că majoritatea românilor nu posedă noţiuni cu privire la sistemul de separaţie a puterilor "supt" care trăiesc. Asta s-a văzut cel mai clar la episodul suspendării lui Traian Băsescu. Amintiţi-vă că unii pe la televizor spuneau "eu nu înţeleg ce atâta scandal, e o procedură perfect constituţională". Deci avem persoane care se miră de faptul că se crează circ dintr-o procedura în primul rând legală şi în al doilea rând normală. Vedeţi voi, românii au rămas cu ideea aia veche cum că preşedintele chiar e "şeful" statului, adică el e cel mai şmecher şi nimeni nu îl trage de perciuni. Aici nu îndrăsnesc că afirm că poporul român nu cunoaşte noţiunea de suveranitate populară, pentru că totuşi a trăit atâta timp în Republica Populară Română, a auzit foarte des "Ceauşescu şi poporul", ş.a.m.d. :).
O altă problemă la români sună cam aşa: "Ce fac, dom'le, Băsescu şi (cu) Boc la Cotroceni?". Românii nu înţeleg că preşedintele trebuie să acţioneze ca un arbitru între puteri şi între partide, mediind eventualele conflicte. Dacă preşedintele este unul pasiv, măi dragă române, nu îţi convine că cica ia salar şi nu prestează. Însă dacă şeful statului este activ şi se implică în guvernare, românul crede că este "sforarul ţării" sau mafiot.
În concluzie, această opinie generală nu poate fi generalizată, şi sunt conştient că unele aspecte nu se pot aplica nici măcar unui sfert din populaţia ţării, dar sunt de părere că însuşi existenţa ideii trebuie să ne dea de gândit.

4 comentarii:

  1. Dacă ai fi fost mai atent la acel curs foarte interesant al doamnei Petrescu faţă de care cu această ocazie vreau să îmi exprim simpatia, respectul şi admiraţia nemărginită ai fi aflat că în sine, această problemă de care vorbeşti este strict legată de faptul că România încă nu are o clasă mijlocie care să poată susţine democraţia în acest sens. Pentru mai multe detalii şi informaţii you know who to call (anyone but me).

    RăspundețiȘtergere
  2. eu refuz sa ader la radicalismul doamnei Petrescu. Romania are o clasa de mijloc destul de numeroasa, doar ca aceasta este slaba din punct de vedere calitativ, dar are un potential imens. Nu poti sa zici ca romania nu are clasa de mijloc, asta inseamna ca Romania este un stat de lumea a treia in care exista doar muncitori (munca fizica in special) si elitele conducatoare. Noi mai avem si profesionisti, si ingineri etc. care au un set de valori comune,printre este dispretul fata de clasa politica indiferent de forma acesteia.
    PS:Iti apreciez ca de obicei sarcasmul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cataline, nu prea imi dau seama ce intelegi tu prin clasa mijlocie. Asta pentru ca din ce ai scris tu in raspunsul pt colegul tau, aparent ar fi 3 clase, la extreme fiind clasa muncitoare si cea intelectuala. Pana aici am inteles bine?
    PS: Insist in continuare sa verifici ortografia inainte de a posta :)

    RăspundețiȘtergere
  4. clasa de mijloc e un concept foarte ambiguu. citeste pe wikipedia :). clasa de mijloc este un grup de oameni care nu isi asuma nici roluri de conducere superioare nici munca fizica intensiva.. mai bine intreaba-l pe neinteresantul ce a vrut petrescu sa ne spuna la curs :)

    RăspundețiȘtergere