Decizia de a face publice ideile personale vine în urma constatării că nu ma pot dezlipi de turmă. Toţi colegii au blog. Toţi profesorii au blog. Aparent toată lumea are blog. Realizez că posed, totuşi, un spirit de turmă oarecum raţional: deşi am fost parcă obligat de blogul unei colege, am stat o ţâră şi am cugetat.
NU ÎMI FAC BLOG PENTRU CĂ ALTFEL RĂMÂN ÎN URMA, de parcă blogul e un implant cyborg din secolul XXIV jumate, ci mi-am făcut blog pt ca 1. îl văd util în publicarea ideilor mele şi 2. nu ma costă nimic. "GREAT SUCCESS!!!!"
Totuşi, eseurile (opiniile) mele nu pot fi luate în seama de către mediul academic. De ce? Pentru că vor fi probabil hilare, eu recunoscându-mi limitele şi cruditatea ideilor. Nu că aş fi vreun Hobbes, dar recunosc că mai am mult de lucru, blogul acesta fiind un experiment personal în primul rând. Îmi place totuşi să mă prostesc: îmi atribui metafora de "diamant neşlefuit" (zambesc singur 10 secunde)
Ura şi la gara!
NU ÎMI FAC BLOG PENTRU CĂ ALTFEL RĂMÂN ÎN URMA, de parcă blogul e un implant cyborg din secolul XXIV jumate, ci mi-am făcut blog pt ca 1. îl văd util în publicarea ideilor mele şi 2. nu ma costă nimic. "GREAT SUCCESS!!!!"
Totuşi, eseurile (opiniile) mele nu pot fi luate în seama de către mediul academic. De ce? Pentru că vor fi probabil hilare, eu recunoscându-mi limitele şi cruditatea ideilor. Nu că aş fi vreun Hobbes, dar recunosc că mai am mult de lucru, blogul acesta fiind un experiment personal în primul rând. Îmi place totuşi să mă prostesc: îmi atribui metafora de "diamant neşlefuit" (zambesc singur 10 secunde)
Ura şi la gara!
Postări
Dupa parerea mea, apartenenta la "turma" nu poate fi rationala, deoarece intentia de a ne compara si lua dupa tendintele generale ale cotidianului se regaseste in subconstientul nostru. Cred ca ratiunea incepe din momentul in care individul ridica capul si zareste turma din jurul sau. In acest moment exista doua posibile alegeri.
RăspundețiȘtergereEl poate acum sa se lepede de tiparele cotidiane, cautandu-si propria cale ce izvoraste dinauntrul firii, devenind astfel liber si responsabil de sine.
Saaaaau individul devine constient de existenta turmei, dar datorita fricii si nesigurantei de sine, el se intoarce inapoi la pascut, numai ca acum este constient de rolul sau de vita. Acest lucru nu poate fi numit decat sinuciderea propriei ratiuni.
Sintagma corecta este "nu numai ca nu as fi un Hobbes", ci nu "Nu că aş fi vreun Hobbes" pentru ca daca ai fi un Hobbes ai avea legitimitate.
RăspundețiȘtergereAi grija la exprimare pentru ca e foarte importanta in pofida a ceea ce spun astia la facultate.
Taran din Vitan
Voi bucurestenii va cam complicati in exprimari. Mi se pare greoaie varianta ta, probabil pt faptul ca in Bacau la mine nu avem obiceiul asta. Voi il aveti; folositi numai inloc de doar intr-un mod bizar pe care recunosc ca nu sunt in stare sa il exemplific. De fapt nu pot sa iti dau un raspuns pt ca pur si simplu nu pot sa inteleg ce inseamna "nu numai ca nu", dar pot sa inlocuiesc sintagma mea "nu ca as fi" cu... sa zicem "nu sunt".
RăspundețiȘtergereMoldovean
Asta se numeste limba literara. Tu, dupa sintagma "imbunatatita" "nu ca as fi un hobbes" pui o apozitie "dar" care nu are rol de a sustine spusele de mai devreme. Ex: spui "Nu sunt un pictor, dar stiu ce e aia o pensula". Dar daca tu vrei sa sustii ce ai spus mai devreme, zici "Nu sunt un pictor, iar pensula este un obiect total strain pentru mine"
RăspundețiȘtergereIn exemplul tau, s-ar spune " nu sunt un hoobes si recunosc ca mai am de lucru." In cazul in care folosesti "dar" spui "Nu sunt un hobbes, dar pot descifra un text de stiinta politica".
Nu e vorba de Bucuresti si Onesti, e vorba de cum se vorbeste/scrie limba romana corect!
Nu ma pricep atat de mult la gramatica, dar nu m-ai convins ca am gresit la exprimare.
RăspundețiȘtergere